Cum mi-am inceput viata de alergator(ita)

"You must expect great things of yourself before you can do them."

  Se intampla acum 4 ani cand varsta adolescentei isi spunea cuvantul, iar cele 50 de kg ale mele mi se pareau prea multe. Cu toate ca n-am fost niciodata grasa, voiam sa slabesc. :)) Asa ca n-am stat mult pe ganduri si din fire fiind mai sportiva,   am inceput sa fac ce am jurat in clasa a 8-a ca nu voi mai face vreodata (dupa proba de rezistenta).

  Impreuna cu cea mai buna prietena alergam de nebune prin parcuri, apoi am descoperit arena de hamsteri sau "sportivul", sub numele care mai este cunoscut terenul de la Liceul Sportiv din Brsov. Bineinteles, nu cunosteam notiunea de echipament special de alergare si alergam ca tot omul in conversi, acestia fiind singurele incaltari sport pe care le aveam. Tricoul de bumbac nu lipsea de la locul faptei, iar pana la descoperirea colantilor alergam chiar in blugi. Cele maxim 5 ture de sportiv (1500m) alergate, erau de sarbatorit, iar cand de la 5 am trecut cu multa munca la 10 ture, ma simteam deja ca Usain Bolt in competitiile mondiale. Totul trebuia trecut in calendar!

  Dupa un an de munca am ajuns sa alerg cu usurita chiar 15-20 ture, fara sa mi se mai para ca daca nu ma opresc, o sa lesin ca o leguma in mijlocul arenei. Intre timp descoperisem si "Muntele Tampa" cum imi placea sa-i spun ca sa pot afirma si eu  ca alerg pe munte, dar pe atunci alergarea pe munte era doar la coborare. :P

  Si ghici ce?! surprizaaa ....n-am slabit! ba chiar de la 50 kg am ajuns la 53-54kg  pentru ca nu ma invatase nimeni ca muschii sunt mai grei decat grasimea si ca alergarea nu-i pentru slabit. Foarte bine zic! Ca altfel poate nu ma mai apucam vreodata.  Dar acum nu mai conta greutatea. Intr-un an de zile alergarea ma invatase deja multe lucruri, nu toate, dar destule ca sa raspund pozitiv la prima chemare catre lumea concursurilor de alergare montana. 

  In 2012 am auzit pentru prima oara  despre  maraton, semimaraton si competitii de alergare montana existente in Romania. 

 Daca pot spune asa, Guru-ul meu a fost un drag prieten, Robert Gandila maratonistul Sibiului sau mai nou ultramaratonistul. :>  De la el am invatat multe lucruri despre alergare, in special cele esentiale . 

  Cum a aflat ca alerg, prin stilul inconfundabil de Robert, povestindu-mi cu entuziasm si facand lucrurile sa arate frumos ( chiar daca defapt urmau  21km de regrete, dureri si intrebari precum ce caut eu aici?! ),  m-a convins sa particip la primul semimaraton in Muntii Ciucas. M-a instruit, m-a incurajat si mi-a dat  incredere ca pot duce cursa pana la capat. Personal, la inceput mi s-a parut o nebunie, ceva imposibil de facut. Nu stiam  si nici nu credeam ca sunt capabila de asa ceva, dar eram! si nimeni nu avea sa-mi spuna asta,  urma sa aflu.

   Multumesc Robertino pentru ca m-ai ajutat sa-mi gasesc drumul spre o mai buna varianta a mea! :) 

  

  Herbalife Ciucas Trail 2012 a fost competitia in care mi-am depasit limitele, in care am alergat pentru prima oara  pe munte in adevaratul sens al cuvantului , in care am alergat pentru prima oara 21 km, in care am aflat si eu ce sunt crampele musculare.  (La un momentdat ma oprisem din alergat, iar un muschi de la  picior inca se contracta , eu stateam pe loc. Nu mai spun despre durerile ce le-am avut. Nu mai avusesem inainte crampe,  a fost unul dintre acele momente  din viata in care crezi  ca mai ai putin si mori sau te transformi in nu stiu ce animal salbatic.)

  Am tras de mine din toate incheieturile sa ajung la linia de finish si niciodata nu mi-am dorit  ca atunci, sa se termine ceva. Dar la final, imposibilul a devenit posibil si ce mi se parea un vis , a devenit realitate.

   Prima pereche de adidasi trail a fost una second hand  de la New Balnace , cu care bineinteles ca am simtit toate pietrele posibile. Pe vremea aceea nu cunosteam numeroasele branduri care  mai din care mai ponosite si chiar daca le-as fi cunoscut, fiind eleva,  din alocatie nu puteam sa-mi permit  nici macar sireturile. :)) 

  Cum toate lucrurile sunt spre bine, cu ocazia aceasta am invatat pe pielea mea cu ce nu trebuie sa te incalti la o competitie. Adidasii fiind cea mai importanta compenenta din echipamentul  de alergare, am  invatat ca e mai bine sa investesti din prima intr-o pereche buna de adidasi, chiar daca asta inseamna sa renunti pentru un timp la toate micile placeri si sa strangi banut cu banut.   

 Ciucas Trail running a fost pentru mine momentul trecereii de la clasa pregatitoare la gimnaziu. Pana atunci nu stiam despre mine multe lucruri. A fost impulsul de care aveam nevoie ca sa trec la urmatorul level. Odata ce te  prinde microbul cu alergarea, nu mai scapi! "iti cere doza zilnica." Daca am vreo dependenta, aceasta ar fi alergarea (iar pe locul 2 dulciurile) :P

Prima cursa din viata mea si ultima de pe anul 2015
( amandoua in acelas loc - Muntii Ciucas)

   Iata au trecut 3 ani de atunci si inca nu m-am saturat de alergat. ( Si nici de dulciuri ce-i drept. Prietenii ar spune ca dulciurile sunt  motivatia alergarii mele )  :)) 

  Alergarea face acum parte din mine. Nu ma pot lauda cu o super  experienta, dar iubesc acest sport si pentru mine alergarea nu este despre distanta, rapiditate si concurenta. Alerg pentru ca ma linistete, ma vindeca, imi aseaza gandurile, ma relaxeaza, ma face sa ma simt mai sanatoasa. Imi place sa-mi depasesc limitele si cu fiecare alergare, ma descopar tot mai mult. :)

"Pentru ca limitele, la fel ca temerile noastre sunt adeseori  doar o iluzie "